Hopeless emptiness

Adaptare a romanului omonim al lui Richard Yates(publicat in anul 1961), filmul Revolutionary Road urmareste sperantele si aspiratiile lui Frank si April Wheeler, locuitori ai suburbiei din Connecticut care se vad a fi foarte diferiti de vecinii lor de pe Revolutionary Hill, dar si caile de scapare ale fiecaruia din rutina care le domina viata. Ea este casnica si actrita ratata part-time, in timp ce el se lupta cu un serviciu care nu ii place si care nu ii aduce nici o satisfactie.

         Richard Yates declara intr-un interviu ca a vrut sa surprinda dorinta americanilor, in anii ’50, pentru conformitate- nu neaparat numai in suburbi- un fel de atasare disperata, oarba de securitate si siguranta. In acelasi timp, majoritatea erau afectati de aceasta tendinta sociala, simtita ca o tradare fata de spiritul revolutionar si acest sentiment se regaseste in personajul lui April, cea care ii propune sotului plecarea la Paris si care,  pana la final lupta cu fortele care o tin captiva in stilul de viata al unei sotii din suburbii.

         Relatia dintre Frank si April, si dintre toate cuplurile prezente in film mi-a amintit de versurile din Love Supreme a lui Robbie Williams: What are you looking for/ Another partner in your life to abuse and to adore?  Intr-o relatie care nu merge, ambii sunt ca doua bombe cu ceas. Cuvinte dure aruncate in cadrul fiecarei confruntari, dar undeva pe drum, intre tipete si reprosuri, se pierde adevarul- adevar pe care are grija sa il spuna raspicat fiul mentally chalenged al prietenei familiei Wheeler. Personaj simbolic- reprezinta motivul nebunului, este singurul, asemenea bufonului din perioada renascentista, care poate scapa cu bine din a le arunca in fata celor doi sentimente si fapte prea dure pentru a fi adevarate.

         La final, cand nu mai e nimic de spus, exista totusi o alegere de facut: a ramane, a continua sa induri rutina, sa te anesteziezi pentru a duce si urmatoarele zile, luni, ani , de  sau a pleca,de a o lua de la inceput, adica intre rau si foarte rau. April este cea face decide sa iasa din vartejul dezamagirilor in care este prinsa, lasandu-l pe Frank sa moara in continuare, zi de zi. Marele paradox este ca cei doi au ajuns in aceasta situatie, in ciuda sentimentelor, dorintelor(I want to feel,  ii spunea Frank lui April in tinerete) si a felului in care functionau lucrurile de care isi dadusera seama de tineri.

         Aceeasi rutina se regaseste intr-un fel sau altul si astazi, in aceleasi suburbii americane si reprezinta subiectul unui alt film regizat de Sam Mendes: American Beauty. Frustrari, pierderea sentimentelor, amorteala unei vieti rutiniere(I felt like I was in a coma for 20 years, spunea Lester, personajul principal) se regasesc si  in acesta, dar are in plus poezia, ironia, metaforele. In   Revolutionary Road totul este infatisat prea direct, prea servit totul pe tava spectatorului, prea plin de momente tensionate care pun in valoare talentul celor doi actori principali decat sa gaseasca speranta, calea de scapare din golul imens pe care il numesc viata.

Laura Toma

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s