Jeaux d′enfants( sau Love me If You Dare – in caz ca nu-l gasiti cu titlul original)

da, e o poveste de dragoste, dar nu o poveste de dragoste obișnuită. nimic siropos, nimic previzibil, nicio replică pe care să  o fi auzit deja de sute de ori… finalul iti da de gandit, si tot filmul iti testeaza limitele imaginatiei…

Julien Janvier e un pusti visator, care oși adoră mama, dar nu poate comunica cu tatăl, mult prea realsi, mult prea restrictiv. Durerea copilăriei lui e aceea de aăși fi pierdut mama, dar viața i-o scoate în cale pe Sophie Kowalsky, o poloneză inteligentă, dar cu o condiție materială modestă. Pe scurt s-au iubit de prima data cand s-au vazut, dar veți vedea modul lor unic de a-și exprima sentimentele, de fapt contiuare unui joc al copilăriei.

 Cei doi au o cutie ‘fermecată’ și pe tot parcursul filmului joacă un fel de ‘adevăr sau provocare’, așa numit mai pe înțelesul tuturor.  Schimbul de replici este minunat,  acțiunea inaintează  sub formă de flashbackuri,  de amintiri, iar pe coloana sonoră este celebra La Vie En Rose a lui Edith Piaf.

Îl recomand tuturor cu căldură și reamintesc că nu este vorba despre o dulcegărie. Enjoy!

Irena Isbasescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s